Primăria Săsciori - România

  Primăria Săsciori

Str. Strada Principală 363, Săsciori 517660
Telefon : 0258 741 110
E-mail: primariasasciori@yahoo.com

Plateste on-line

                 
       
Primăria   Consiliul local   Departamente   Noutăţi   Informatii financiare

Monumente, rezervaţii naturale

           Pe teritoriul comunei Săsciori se găseşte rezervaţia geologică „Oul Arşiţei””. situată în perimetrul localităţii Tonea. Este amplasată în sectorul nord - estic al Munţilor Şureanu, pe versantul estic al dealului Arşiţei şi se întinde pe o suprafaţă de 0,20 ha. Obiectivul protejat îl constituie un fragment de micaşisturi şi paragnaise care s-au desprins în timpuri imemorabile din partea superioară a versantului şi s-a oprit la altitudinea de 1057 m.

Elemente istorice

           Ruinele Cetăţii dacice de la Căpîlna, declarată monument UNESCO, se află pe „Dealul Cetăţii”, cu o bună poziţie strategică, situată la 610 m altitudine şi dominând Valea Sebeşului se înalţă vestigiile unei puternice cetăţi dacice. Cetatea cu ziduri de piatră a fost înălţată de Burebista şi făcea parte din sistemul de apărare al capitalei Daciei, Sarmizegetusa Regia.

           Ruinele Cetăţii medievale de la Săsciori. Cetatea a fost construită probabil în sec. al XII-lea, sub numele de „Castrum Petrii”. Ea a funcţionat ca cetate ţărănească până la mijlocul sec. al XVI-lea, fiind în sec. al XIV-lea împreună cu aşezarea de la poalele eu sub stăpânirea unui feudal. În sec. al XVI-lea a fost ruinata ruinată şi părăsită. Ruinele indică o fortificaţie de formă ovală, lungă de 49m şi lată între 35-45m , construită din piatră brută, cu ziduri de peste 2m grosime şi înalte de 4-5m. La cele doua capete se află două turnuri interioare patrulatere ce adăposteau porţile de acces ale Cetăţii. Cetatea era imparţită printr-un zid în două părţi, indicând utilizarea ei de către doua comunităţi separate.

           Cetatea de pământ de la Laz, dealul Ghergheleu este importantă fortificaţie de pământ ce datează din sec. VIII-IX cu un val şi şanţ.

           Printre alte valori imobile se numără biserica satului (1791-1797), cu epitaful şi scenele murale lucrate de pictorul Sava Henţia în perioada de tinereţe (1860-1870), construcţiile tradiţionale - casele mai vechi de 100 ani şi casele cu ocol închis, specifice gospodăriilor de păstori, Tonea şi Pleşi, stâlpii funerari din saatul Loman ( în judeţul Alba se întâlnesc doar în unele sate ale comunelor Pianu şi Săliştea), colectiile muzeale săteşti - casa Stancu din Loman şi Casa memoriala „Maria Poenariu” Laz - pictura icoanelor pe sticla. Elemente de tehnică populară - moara cu piuă de la Laz încă funcţională, produsele tradiţionale locale - brânza de Loman.

           Patrimoniul imobil este  inseparabil de cel mobil. Tehnicile şi modul de sculptare în lemn al stâlpilor funerari, tehnicile de construire în lemn şi de olărit, modul de viaţă pastoral, transhumanţa şi festivalurile legale de aceasta, târgurile tradiţionale, pictura icoanelor pe sticla, constituie o ilustrare a identităţii comunităţii.

           Toate aceste elemente formează un patrimoniu viu, care prin identificare şi considerare devine parte a comunităţii şi patrimoniu în sine.

           OLĂRITUL

           Centrul de olărit din Săsciori este considerat cel mai vechi centru de olărit de pe teritoriul ţării şi cel mai puternic centru de ceramică româneaască din sud-estul Transilvaniei, cu o vechime şi continuitate ce datează documentar de câteva secole, tradiţiile sale mergând până în epoca dacică.

           Aici se producea ceramica roşie nesmălţuită de exterior.

           Formele lucrate la Săsciori foloseau cu precădere pentru fiert şi pentru păstrat lichide sau pentru gătit - oale de „sfărtar”, oale de „fete”, cu una sau două toarte, crătiţi cu trei picioare, numite „hervece”, „hărgaie” pentru lapte, tigăi cu formă alungite, urcioare cu corpul bombat, „căncee” pentru castraveţi, blide, strecurători, etc.

 


 

           Scoala de pictura pe sticla de la Laz

           Reprezentanţii cei mai de seamă ai acestei arte aparţin familiei Poenariu, care a dat cinci generaţii de pictori de-a lungul a două secole.

           Prima icoană a fost realizată în anul 1800, iar în prezent familia Poenariu este reprezentantă de o singură continuatoare a şcolii, Stanciu Oana Alexandra, nepoata doamnei Mariei Poenariu.

           Lazul a fost centrul cel mai productiv al Văii Sebeşului, favorizat fiind de poziţia geografică a satului - terenul accidentat a constituit obstacol în calea practicării agriculturii, ceea ce a condus la diversificarea meseriilor prin folosirea materialelor disponibile în zonă: lemn, lut, etc. Lazul s-a aflat în proximitatea unor centre urbane importante: Sebeş, Alba Iulia şi Sibiu, ceea ce a favorizat vânzarea icoanelor.

           Casa familiei Poenariu adăposteşte o colecţie impresionantă de lucrări ale întregii familii, obiecte de port popular, ceramică de Săsciori, ţesături din zonă, care împreună se constituie într-un tablou unitar de cultura populare de pe Valea Sebeşului.

 

Primăria Săsciori

 

Str. Strada Principală 363, Săsciori 517660
Telefon : 0258 741 110
E-mail: primariasasciori@yahoo.com
 
 
 

 

Copyright 2017 © comunasasciori.ro Webmaster www.virtualsolution.ro